sâmbătă, 27 octombrie 2007

Finding Juju, finding Paris:)


Cand aveam vreo 7 ani, am avut o revelatie in privinta carierei. Dupa lungi dileme existentiale am ajuns la concluzia ca eu cand voi fi mare, ma voi face "excursionista"...Din pacate, este o cariera cam...inexistenta, asa ca am hotarat sa o transform in pasiune. Din pacate din nou, este o pasiune cam costisitoare...deci a ramas la stadiul de hobby mai rar...
Anul acesta am reusit sa parasesc hotarele de doua ori...in primavara in Spania si acum in Paris...
Nu pot sa zic unde mi-a placut mai mult. Parisul il vazusem, deci nu a fost o descoperire tocmai incitanta pentru mine, deci din punctul asta de vedere mi-a placut mai mult Spania. Dar Parisul a avut talentul de a-mi oferi o stare de bine, de "acasa"...
In plus, cam jumatate din sejur, m-am plimbat singura, adica - mai degraba -am ratacit singura, am explorat cele mai ascunse coltzisoare ale celor mai ascunse stradutze...(asta pt ca am o fixatie cum ca adevarata atmosfera a unui oras o gasesti in locurile nepopulate, ascunse de vederea tuturor turistilor...)
Nu imi dadeam seama cat de mult umblam, simteam doar seara o durere groaznica de spate care a persistat inca multe zile dupa intoarcere. Dar ce farmec are vizitarea unui oras daca nu umbli si umbli, si umbli?
Au ramas bineinteles multe lucruri pe care nu am apucat sa le fac, cu toate ca am vrut, au ramas locuri pe care nu le-am vizitat...am incercat sa le evit pe cele care m-ar fi putut face sa ma simt singura...desi...chiar daca inainte sa plec credeam ca o sa regret ca sunt singura, chiar m-am simtit "eu si Parisul". Au fost, evident, zile in care m-am plimbat cu Ali, (am invatat cum sa ajung la Science Po din toate directiile posibile ), seri in care am iesit la o mica socializare, asa ca am avut parte de toate:).
Probabil e un clisheu, si cu siguranta nu am ajuns sa cunosc acest oras, dar pana acum mi se pare , dintre toate orasele vizitate, ca este intr-adevar un oras cu personalitate.

Paris est un de mes Jujus:)

miercuri, 3 octombrie 2007