vineri, 21 decembrie 2007

no.28


Visul de aseara nu s-a terminat. no.28

Visul 28 e visul de aseara, de maine si dintotdeauna. Nu s-a terminat.

In viata cerem ajutor...o strangere de mana, o privire, o simpla prezenta. Asteptam toate aceste mangaieri de la cei pe care ii intalnim. de cele mai multe ori de la necunoscuti. o privire...ajutor! am spus cuiva o data ca nu ma leaga nimic de bucuresti, pentru ca nu ma leaga nici o persoana de bucuresti. e diferenta dintre a fi legat si a fi dependent. Pot oricand sa plec. Dar asa a fost mereu. Sunt oameni care ma leaga de Bucuresti, pentru ca au luat parte la anumite etape din viata si pentru ca lor le datorez mici particele din mine. Mici amintiri, strazi, melodii, arome...zi de zi ne facem amintiri. Probabil pana voi pleca spre alt oras voi mai intalni persoane care sa ma ajute sa adaug cate putin mie...cel putin sper.

Visul de aseara nu s-a terminat.

vineri, 23 noiembrie 2007

Tomorrow...

I've been down and
I'm wondering why
These little black clouds
Keep walking around
With me

It wastes time
And I'd rather be high
Think I'll walk me outside
And buy a rainbow smile
But be free
They're all free

So maybe tomorrow
I'll find my way home
So maybe tomorrow
I'll find my way home

I look around at a beautiful life
Been the upperside of down
Been the inside of out
But we breathe
We breathe

I wanna breeze and an open mind
I wanna swim in the ocean
Wanna take my time for me
All me

(Stereophonics for whom it may concern);)....

sâmbătă, 10 noiembrie 2007

joi, 8 noiembrie 2007

sâmbătă, 27 octombrie 2007

Finding Juju, finding Paris:)


Cand aveam vreo 7 ani, am avut o revelatie in privinta carierei. Dupa lungi dileme existentiale am ajuns la concluzia ca eu cand voi fi mare, ma voi face "excursionista"...Din pacate, este o cariera cam...inexistenta, asa ca am hotarat sa o transform in pasiune. Din pacate din nou, este o pasiune cam costisitoare...deci a ramas la stadiul de hobby mai rar...
Anul acesta am reusit sa parasesc hotarele de doua ori...in primavara in Spania si acum in Paris...
Nu pot sa zic unde mi-a placut mai mult. Parisul il vazusem, deci nu a fost o descoperire tocmai incitanta pentru mine, deci din punctul asta de vedere mi-a placut mai mult Spania. Dar Parisul a avut talentul de a-mi oferi o stare de bine, de "acasa"...
In plus, cam jumatate din sejur, m-am plimbat singura, adica - mai degraba -am ratacit singura, am explorat cele mai ascunse coltzisoare ale celor mai ascunse stradutze...(asta pt ca am o fixatie cum ca adevarata atmosfera a unui oras o gasesti in locurile nepopulate, ascunse de vederea tuturor turistilor...)
Nu imi dadeam seama cat de mult umblam, simteam doar seara o durere groaznica de spate care a persistat inca multe zile dupa intoarcere. Dar ce farmec are vizitarea unui oras daca nu umbli si umbli, si umbli?
Au ramas bineinteles multe lucruri pe care nu am apucat sa le fac, cu toate ca am vrut, au ramas locuri pe care nu le-am vizitat...am incercat sa le evit pe cele care m-ar fi putut face sa ma simt singura...desi...chiar daca inainte sa plec credeam ca o sa regret ca sunt singura, chiar m-am simtit "eu si Parisul". Au fost, evident, zile in care m-am plimbat cu Ali, (am invatat cum sa ajung la Science Po din toate directiile posibile ), seri in care am iesit la o mica socializare, asa ca am avut parte de toate:).
Probabil e un clisheu, si cu siguranta nu am ajuns sa cunosc acest oras, dar pana acum mi se pare , dintre toate orasele vizitate, ca este intr-adevar un oras cu personalitate.

Paris est un de mes Jujus:)

miercuri, 3 octombrie 2007